Uite-o. În marea de oameni care se agită, ea e acolo. Nu am văzut-o de ceva vreme, dar în seara asta pare diferită.
Mâinile ei răsucesc o ţigară aprinsă în mâini, ducând-o la buzele roşii din când în când. Rujul s-a prins pe filtru ce îi conferă un alt statul. Stă pe un zid de piatră, tremurând adesea de frig, iar noaptea asta pare specială pentru ea.
Îşi întoarce tivul rochiei negre şi-l aranjează la loc. Ochii îi urmăresc mişcarea, dar o face din reflex, mintea ei nefiind acolo, ochii ei alunghiţi cu tuş nu ştiu ce văd.
Are părul desfăcut în bucle uşoare, iar faţa e inexpresivă, serioasă, mohorătă. Bate mai tare vântul, iar ea îşi strânge sacoul mai tare pe ea. E un sacou bărbătesc pe care-l poartă pe umeri, inevitabil de acum vei căuta un baiat fără ca să vezi a cărui inimă a fost luată, supusă.
Ea îl poartă pe umeri ca pe un prizonier, ca un semn distinctiv. Se ridică, aruncă ţigara şi o stinge cu talpa pantofilor cu platformă roşii.
Uite-o, trece pe lângă toţi înapoi în sala de gală, iar rochia îi flutură.
Mâinile ei răsucesc o ţigară aprinsă în mâini, ducând-o la buzele roşii din când în când. Rujul s-a prins pe filtru ce îi conferă un alt statul. Stă pe un zid de piatră, tremurând adesea de frig, iar noaptea asta pare specială pentru ea.
Îşi întoarce tivul rochiei negre şi-l aranjează la loc. Ochii îi urmăresc mişcarea, dar o face din reflex, mintea ei nefiind acolo, ochii ei alunghiţi cu tuş nu ştiu ce văd.
Are părul desfăcut în bucle uşoare, iar faţa e inexpresivă, serioasă, mohorătă. Bate mai tare vântul, iar ea îşi strânge sacoul mai tare pe ea. E un sacou bărbătesc pe care-l poartă pe umeri, inevitabil de acum vei căuta un baiat fără ca să vezi a cărui inimă a fost luată, supusă.
Ea îl poartă pe umeri ca pe un prizonier, ca un semn distinctiv. Se ridică, aruncă ţigara şi o stinge cu talpa pantofilor cu platformă roşii.
Uite-o, trece pe lângă toţi înapoi în sala de gală, iar rochia îi flutură.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu